deltagastronomia

La masă cu oamenii Deltei – Cercetarea gastronomiei tradiţionale din Delta Dunării

La casa pescarilor

Sebastian ȚOC

După cafea am plecat cu barca spre căsuţa unor pescari pe care Alina, învăţătoarea îi cunoştea. Am început „bine”: pentru că eram foarte mulţi în barcă (8 oameni) era cât pe ce să ne răstoarne valurile produse de şalupa poliţiei de frontieră care a trecut cu viteză pe lângă noi. Ne-au udat pe toţi, am avut pe cine să înjurăm în primele 30 de minute. Am mers iniţial pe Dunăre discutând în mare parte despre faptul că deşi trec foarte des pe lângă Ucraina (în partea stângă a malului se vedea Ucraina) nu ştiu mare lucru depre ea. Am intrat pe canale, locuri pline de linişte şi în care numai zgomotul motorului a tulburat mai multe specii de păsări. Am făcut un ocol din cauza copacilor căzuţi în apă după furtuna din prima zi. Am trecut pe lângă mulţi nuferi şi am aflat că se mănâncă ciulini de baltă – toamna se culeg şi se mănâncă fie cruzi fie fierţi cu sare. Am trecut pe lângă câteva locuri concesionate în baltă, unde se construiau cîteva pensiuni. După ce am trecut prin câteva ghioluri spectaculoase (întinderi mari de apă care leagă canale între ele), am ajuns la căsuţele pescarilor, la aproape două ore de Chilia, destul de aproape de celălalt braţ, Sulina. Am văzut multe căsuţe părăsite şi câteva în care erau pescari. Acum zece ani era plin de pescari în zonă. Acum nici măcar nu mai stau o săptămână întreagă (şi pentru că au bărci cu motor care ajung repede acasă). Canalului pe care l-am străbătut i se spunea Suez. Pescarii erau tăcuţi şi chiar dacă am fost prezentat ca om de încredere când au auzit cuvântul proiect de la Alina nu au vrut să vorbească absolut deloc. Am încercat să o pun pe Andreea să mai scoată ceva de la ei, gândindu-mă că dacă e fată poate merge mai bine. Nu a mers. Singurul lucru despre care am vorbit puţin a fost despre prohibiţie. Când am adus în discuţie calendarul pescuitului s-au raportat numai la momentele în care e legal să pescuieşti. Când e legal să pescuieşti un peşte îl pescuieşti, când nu, nu. Amenzile pot fi de zeci sau sute de milioane de euro, iar pescuitul sturionilor este caz penal.

Casele sunt construite chiar pe malul apei, în general lângă o salcie. Casele sunt construite din pământ şi au acoperiş de stuf. Lângă casa la care am oprit noi au un fel de grădină de legume şi tocmai îşi construiau un umbrar din stuf. Înainte aveau grădini mari, cu roşii, vinete, vie şi pepeni. Există şi o mică prispă în faţa casei, câteva scânduri care împrejmuiesc un spaţiu în care se găsesc o măsuţă cu bufet  jos, acoperită tot cu stuf, pe care au pus berea şi sucul aduse de noi şi câteva scaune. Câteva ceaune de diferite dimensiuni stau agăţate în interiorul prispei. Lângă casă mai e o masă mai mare unde mănâncă de obicei când au oaspeţi sau când fac o masă pentru care e nevoie de mai mult spaţiu. Pe masă era un lighean cu ustensile „ca acasă”: linguri. cuţite normale, cuţite pescăreşti (cu mâner gros rotund şi lamă subţire – „cu lama tai peştele şi cu capătul cuţitului baţi usturoiul pentru mujdei”), palete de scos mâncarea fără apă sau ulei, folosite în general pentru scoaterea bucăţilor de peşte şi a legumelor, dar şi a spumei care se ridică deasupra ciorbei. Masa e din lemn şi e acoperită cu o faţă de masă mai veche. Lângă lighean se află farfurii, castroane, o sticlă de oţet, un prosop şi o bucată dintr-o plasă de pescuit veche, folosită pentru spălatul vaselor, ştersul mesei şi chiar spalatul pescarilor. De o parte şi de alta a mesei sunt bănci comune pe care să stea mai mulţi oameni.

În dreapta casei, dar mai în spate se află o masă pe care de obicei se pregăteşte peştele. Masa, realizată dintr-o ramă de metal este acoperită cu o placă de lemn pusă deasupra, pe care sunt aşezate un lighean gol şi două puse cap la cap care acoperă nişte peşte sărat plus un scăunel de lemn pe care e pus un alt lighean de metal. L-au scos pentru a ne face o malasolcă (cartofi în coajă cu peşte sărat fiert şi mujdei). Şi mai în dreapta se află o bară asemănătoare cu cea pe care se bat covoarele dar din bucăţi de lemn cu un lanţ de care se poate agăţa un ceaun deasupra unui foc împrejmuit de câteva pietre. Poţi face şi grătar. Poţi să şi înnoţi cand ai chef, e apa destul de adâncă cât să nu te împotmoleşti (asta şi pentru că s-ar agăţa barca în răgălii şi rădăcini).

Pescarii au doi câini care par a fi antrenaţi pentru vânătoare. Alina ne-a spus că uneori se mai trezesc cu mistreţul lângă ei şi mai vânează. Ceva mai departe, la cinci metri lângă apă pescarii au agăţate plasele şi vintilele de pescuit. Lângă ele este parcată barca în apă. Pescarii au pus ceaunul cu nişte apă la fiert deasupra focului. Au fiert cartofii în timp ce au pus peştele aflat într-un lighean mare de metal în sare grunjoasă, în alt lighean de plastic umplut cu apă, pentru a-l desăra.

Între timp am mers în cel mai mare ghiol din zonă şi am văzut câteva dintre locurile de pescuit ale pescarilor. Majoritatea erau în ghiol, aproape de stuf şi papură. Am primit explicaţii astfel încât să pot recunoaşte orice loc în care e pus un vintil sau o plasă de pescuit. De obicei scot plasele o dată sau de două ori pe zi. O dată la trei zile merg la cherhana unde trebuie să ducă peştele pescuit. Ne-am întors chiar în momentul în care unul dintre pescari punea peştele desărat la fiert în tuci.

Între timp Alina făcea mujdeiul. După ce s-a fiert, peştele a fost pus într-o tavă de pus la cuptor „modernă” şi fiecare şi-a luat o farfurie în care a mâncat peştele şi cartofii cu coajă, fierţi în apa din Dunăre. În afară de mujdei i-am mâncat şi cu o salată de roşii şi castraveţi şi cu câteva felii de pâine. A fost cea mai gustoasă mâncare pe care am mâncat-o în toată perioada pe care am petrecut-o în Deltă. Pescarii spuneau că le pare rău că nu au un pepene care ar fi mers de minune după mujdei. După ce am mâncat, am ajutat la spălatul vaselor direct în canal şi apoi câţiva dintre noi ne-am odihnit, ceilalţi au înnotat. Am fost invitat şi în interiorul căsuţei. Înăuntru erau un pat simplu, două paturi etajate şi o lijancă – un fel de plită făcută din pământ în care se face focul şi pe care de obicei se doarme când e mai frig. Fiecare pescar are hainele agăţate sau puse pe patul lui. Lângă lijancă aveau câteva sticle cu vin de 5 litri şi câteva de motorină şi o drujbă. De asemenea, erau nişte perechi de cizme de cauciuc. Pe peretele din dreapta erau câteva rafturi pe care erau depozitate borcane sau sticle cu condimente, ulei, pahare, căni, medicamente etc. Lângă un pat era o baterie de maşină pe care o foloseau cînd aveau nevoie de curent electric. Ne-am luat rămas bun şi am pornit spre casă. Majoritatea oamenilor au dormit în barcă până am ajuns.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s