deltagastronomia

La masă cu oamenii Deltei – Cercetarea gastronomiei tradiţionale din Delta Dunării

Crap la „proțap”

În ciuda legendelor pescărești locale, nu se poate da, totuși, crezare pescarilor care povestesc de crapii enormi pe care i-au prins astfel încât „proțapul” din titlu să fie justificat în realitate. Chiar şi cel mai zdravăn dintre crapi e departe de dimensiunile unui vițel sau al unui gingaş purceluș de lapte.

Crapul le proţap apare des în discuţiile despre mâncare, astfel încât ajungem să dibuim nu una, ci două variante ale delicioasei „proţăpiri”.

Prima variantă, furnizată de doamna C, merge drept la ţintă. Ce şi cum şi cât. Fără secrete (cel puţin pentru urechile noastre). E un fel de mâncare pe care i-l cer turiştii care vin la pensiune şi care intră într-o înşiruire de feluri în care poţi găti crapul, niciuna, aparent, mai sofisticată decât cealaltă. Toate, însă stau sub semnul peştelui care se cere „trezit” din dulceaţa-i caracteristică cu ceva sare de lămâie.

Crapul se crestează pe lăţime pentru ca oscioarele de care nu pot fi curățate să se „topească” la temperatura cuptorului, apoi se despică pe lungime, în două bucăți. Se pune pe tava unsă cu ulei; pe fundul tăvii sunt aşezate nişte beţigaşe de lemn, pentru ca peştele să nu se lipească de tavă (misterul proţapului s-a rezolvat!). Se ornează crapul cu felii de roșii, de lămâie, ardei (ciuşcă) și chiar și ciuperci, apoi se bagă la cuptor. Ciupeşti peştele cu furculiţa pentru a verifica dacă s-a pătruns şi adaugi sos picant sau dulce, cum îţi place, şi-l mai laşi 10 minute la cuptor. Poftă bună!

Hehe! Dacă lucrurile ar fi atât de simple. Vorba ceea, nu e Mila 23 locul în care umblă crapul cu proţapul în coadă. Poate că n-ar strica să medităm un pic la secretele pe care ni le pune în tavă domnul S, cel de inovaţii culinare iubitor.

S-o luăm de la capăt. Crapul se despică în două, cum bine am zis la început, dar, pare-se, nu se spală (ca să nu se umple de apă şi să-şi piardă gustul) ci doar se şterge cu o cârpă sau un şerveţel. Bucătarul cunoscător ne spune că peştele acesta nici nu se curăţă de solzi, ci se lasă aşa, îmbrăcat, cum ni l-a dat balta. Dacă prăjeala (literală!) de umplutură seamănă, cumva, cu cea descrisă de doamna de dinainte, căile celor doi bucătari se despart după ce peştele a făcut prima crustă la cuptor. După cum ne spune domnul S., pe care l-am găsit săpând de zor în grădina care-i oferă toate cele trebuincioase bucătăriei, acum e acum! Reţeta clasică îţi spune că torni suc de roşii sărat sau picant peste peşte şi-l vâri din nou la cuptor. Ei bine, domnului S. îi plac inovaţiile, astfel că el îşi îmbată un pic crapul într-un pahar de vin alb, în loc să-l scalde în marea de tomate. În plus, mujdeiul lui nu e de ici, de colea, căci se face cu ulei de măsline!

Abia acum e pofta bună!

[culeasă și povestită de Ioana Jelea și Cătălin Buzoianu]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s