deltagastronomia

La masă cu oamenii Deltei – Cercetarea gastronomiei tradiţionale din Delta Dunării

Chifteluţe de peşte

Următoarea reţetă s-a ivit din sacul primului om necunoscut şi primitor din Mila 23. Doamna T ne-a spus, pe repede înainte, o colecţie impresionantă de reţete care-ţi întorc peştele şi pe faţă şi pe dos, numai de-ar ieşi ceva „mai altfel” din hrana de baltă cea de toate zilele. Doamna T zâmbeşte larg şi vorbeşte cu multă energie veselă. Trăieşte într-un loc plin de soare, dar viaţa ei nu este luminoasă tot timpul. Nu se plânge, ci ne spune, printre picături, care îi sunt greutăţile. Deşi „sunt zile în care prindem, sunt zile în care nu”, lucru care ne face, cumva să bănuim lipsuri nenumărate, întâlnirea cu doamna T. nu ne lasă urme de tristeţe.

Iată două dintre reţetele ei redate cu bucuria pe care ne-a inspirat-o dumneaei atunci. Nu sunt chiar vorbele ei, dar bănuiesc că asta aţi fi înţeles dacă i-aţi fi stat pe prispă.

Piftele sau chiftele, zi-le cum vrei, tot ai nevoie de nişte crap. Mai baban sau mai sfrijit, după cum ţi-e de mare norocul, măiastră vintirea şi bun locul, crapul îşi doreşte o văpaie care să-l perpelească bine, căci, nu-i aşa, după o viaţă petrecută între ape, ai face pe dracu’n patru pentru un pârjol pe cinste.

Iata deci, cum, norocosul care prinde crapul îi cere trei lucruri, gustoase şi crocante toate trei: chiftele, chiftele şi… iar chiftele. Crapul de poveste se dă de trei ori peste cap şi aşază dinaintea norocosului minunăţii de fileuri eliberate de povara cea de gât înţepătoare şi de tuse dătătoare (adică se scutură de oase, cum am văzut şi mai înainte!). Norocosul nu-i Greuceanu să se dea şi el peste cap, aşa că se apucă, pur şi simplu, de tocat.

Tocătura cea de vară cu piper se tot presară.  Se împrieteneşte, apoi, cu jupânul usturoi (la cap bătut în chisoi). Dacă vrei să-i pui şi alte cele, ia aminte, gustul simplu-i mai cuminte!

Turtiţele se rumenesc în cratiţa mai lată, în timp ce „rotunjoarele” se fac la cazan. Numa spune cum vrei. Oricum, ai în faţă o minunăţie! Pe cuvânt de crap!

Obişnuit fiind, deja, cu minunile, vei spune, poate, „doar atât?”.  Pofta de chifteluţe de peşte şi cu ceva sos se ostoieşte, deci se pune de un pic de bulion cu prăjeală (ceapă călită), cu un pic de apă şi se lasă chifteluţele să se odihnească în cratiţă, în balta asta caldă, o vreme.

[culeasă și povestită de Ioana Jelea și Cătălin Buzoianu]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s